Sfaturi Duhovnicesti | bisericaortodoxakf

Text preluat de pe http://www.rumkirche.at/j/ro/servicii-religioase/sfintele-taine

Botez

Botezul este cea dintâi taină a Bisericii Ortodoxe, este poarta de intrare în Creştinism. Prin Botez fiecare credincios devine membru al Trupului tainic al lui Hristos, adică al Bisericii. Această taină se săvârşeşte, de obicei, la 40 de zile după naştere şi este întemeiată de către Mântuitorul Hristos prin cuvintele: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19).

Botezul este de o importanţă vitală pentru intrarea în Împărăţia divină, precum grăia Mântuitorul către învăţatul Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este" (Ioan 3, 5-6). Botezul creştin a fost prefigurat din Vechiul Testament prin: tăierea împrejur a celor de parte bărbătească (a opta zi după naştere), trecerea poporului ales prin Marea Roşie la eliberarea lor din robia egipteană şi prin botezul pocăinţei săvârşit de Sf. Ioan la Iordan.

În perioada de început a Creştinismului, Botezul se administra mai ales celor maturi, atât pentru că lor le era adresată propovăduirea Sfinţilor Apostoli. Sfântul Irineu, născut pe la anul 176, mărturiseşte: „Hristos a venit să mântuiască pe toţi oamenii şi anume, zic, pe toţi care dobândesc de la El naşterea a doua pentru Dumnezeu, pe prunci şi pe cei mici, pe tineri şi pe bătrâni."

Sfântul Vasile cel Mare critica obiceiul acelora care amânau botezul cât mai mult posibil, chiar până în preajma morţii, nu din motive de credinţă, ci din indiferenţă sau viclenie. La rândul lor, nenumărate picturi de pe pereţii catacombelor şi inscripţii de pe pietrele funerare, toate aparţinând primelor veacuri creştine, stau mărturie că Biserica a recurs încă dintru început la botezul pruncilor (pedobaptism).

Pentru Taina Sfântului Botez sunt necesare:

o lumânare
certificatul de naştere (copie), adăugaţi: data şi locul naşterii, profesia şi domiciliul părinţilor şi al naşilor
prosop mare de şters pruncul
un rând de haine noi, cu care va fi îmbrăcat copilul după Botez
naşii să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe
naşii să poată rosti Simbolul credinţei (Crezul)
programarea se anunţă direct la biserică înainte/ după sfintele slujbe

Mirungerea

Taina Mirungerii este acea lucrare sfântă, instituită de Mântuitorul Hristos, prin care, ungându-se de către episcop sau preot cu Sfântul Mir părţile principale ale corpului celui botezat, odată cu pronunţarea cuvintelor: „Pecetea darului Sfântului Duh, Amin“, se împărtăşeşte primitorului harul întăririi, creşterii şi desăvârşirii duhovniceşti începute prin botez.

Spre deosebire de bisericile apusene, unde Mirungerea (confirmarea) este în mod tipic rezervată celor „maturi“, în Biserica Ortodoxă Mirungerea este aplicată în mod normal copiilor imediat după botez şi la scurt timp înainte de primirea primei Sfinte Împărtăşanii.

Deşi în mod obişnuit se face împreună cu botezul, în unele cazuri Mirungerea este făcută singură pentru a primi convertiţii la Ortodoxie, sau pentru a reprimi pe cei care au părăsit Biserica Ortodoxă si doresc revenirea.

Pentru săvârşirea Tainei Mirungerii este nevoie de Sfântul şi Marele Mir. Acesta se prepară din untdelemn, vin si diferite aromate, sfințindu-se numai de către episcopii unei Biserici ortodoxe autocefale. Ceremonia sfinţirii se face după Sfânta Liturghie, în Joia Patimilor, dupa ce amestecul a fost fiert, fierberea fiind însoţită de citirea Evangheliei. Amestecul acestor aromate simbolizează bogăţia şi felurimea darurilor Sfântului Duh, de care se împărtăşesc primitorii Tainei.

Împărtăşania

În Biserica Ortodoxă cea dintâi Împărtăşanie se administrează direct cu Taina Sf. Botez şi cu Taina Sf. Mir. Aceste trei taine au fost şi numite: tainele iniţierii creştine. În Biserica Ortodoxă toţi cei botezaţi se consideră membrii deplini ai Bisericii lui Hristos.

Împărtăşania este Sfânta Taină în care creştinii evlavioşi, se împărtăşesc, în chipul pâinii şi a vinului, cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Momentul în care Hristos a aşezat această Sfântă Taină este descris în Sfânta Evanghelie: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncați, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28).

Pregătirea pentru Sf. Împărtăşanie:

înainte de Sf. Împărtăşanie trebuie să ne spovedim, doar copiii până la vârsta de 7 ani pot fi aduşi direct la Sf. Împărtăşanie.
trebuie să postim măcar trei zile în afara Postului şi o săptămână în timpul Posturilor de peste an, să ne iertăm cu toți ai noştri şi să fim în linişte sufletească.
înainte de Sf. Împărtăşanie nu trebuie să mâncăm şi nici să bem ceva.
femeile, în perioada ciclului lunar nu au voie sa se atingă de nimic sfințit, deci nu pot veni să se împărtăşească.
foarte importantă este împărtăşirea la vreme de boală, pentru femei în timpul sarcinii, iar pentru bătrâni la şase săptămâni.
După primirea Sf. Împărtăşanii ne păstrăm liniştea lăuntrică şi citim rugăciunile potrivite.

Spovedania

Este Taina în care Dumnezeu iartă păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în cadrul spovedaniei, în faţa preotului duhovnic. Ea are diferite numiri: pocăinţă, mărturisire sau spovedanie, întrucât creştinul îşi mărturiseşte păcatele în faţa preotului duhovnic; al doilea botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a întemeiat această Taină prin cuvintele adresate sfinţilor Săi apostoli şi urmaşilor lor legitimi, preoţi şi episcopi: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi tine, vor fi ţinute” (Ioan XX, 21-23).

Recunoaşterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în faţa preotului-duhovnic. Păcatul apasă conştiinţa noastră ca o piatră şi o răneşte dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se uşurează, inima dobândeste linişte, conştiinţa câştigă împăcare şi rana se vindecă. Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinţa, adică părerea de rău şi durerea sufletească pe care o simte creştinul pentru păcatele săvârşite în felurite chipuri.

Cerinţele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. De asemenea, să cercetăm în ce măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu (cele 10 Porunci), către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi înşine şi aşa să păşim către Sfânta Taină a Spovedaniei. Pot fi cercetate şi îndreptarele de spovedanie, iar pentru a nu fi uitate unele păcate, ele pot fi trecute pe o hârtie.

Spovedania se face ori de câte ori simțim nevoia de a ne elibera conştiința, dar mai ales în cele patru posturi din timpul anului bisericesc.

Cununia

Legătura naturală rânduită de Dumnezeu între bărbat şi femeie deja în grădina Paradisului a fost ridicată la rangul de taină de către Hristos Domnul. Prin participarea la nunta din Cana Galileii Mântuitorul a sfinţit legătura tainică între soţ şi soţie. Sfântul Apostol Pavel ne descoperă prin Duhul Sfânt despre această comuniune: „Taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos şi în Biserică“ (Ef. 5, 32).

Pentru Taina Cununiei este necesar:

mirii să fie căsătoriţi civil
Certificatul de căsătorie civilă (copie), adăugaţi: profesia şi domiciliul mirilor; numele părinţilor; adresa şi numele naşilor
să fie membrii ai Bisericii Ortodoxe
să participe la o pregătire religioasă pentru Taina Cununiei: dialog şi spovedanie cu preotul
două lumânări şi verighetele
naşii sa fie membrii ai Bisericii Ortodoxe şi sa fie cununaţi religios (în biserică)
să aducă puţină miere sau vin cu câteva pişcoturi din care vor gusta mirii şi naşii
programarea se anunţă direct la biserică înainte sau după sfintele slujbe.

Nu se pot face nunţi în următoarele zile şi timpuri de peste an:
- în cele patru posturi de peste an, ca şi în toate zilele de post din cursul anului: miercurea şi vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
- în săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotita ca vreme de pregătire pentru post.
- în săptămâna luminată (dintre Duminica Paştilor şi Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în timpul dintre Crăciun si Bobotează, precum şi în ajunul tuturor praznicelor împărăteşti.

Există o rânduială bisericească la împlinirea a 25, 50 si 70 de ani de căsătorie. Împlinirea a 25 de ani de împreună vieţuire este numită „cununia de argint“, cea de la împlinirea a 50 de ani de căsătorie poartă numele de „cununie de aur“, iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, este numita „cununie de platină“.

Biserica Ortodoxă îngăduie cu pogorământ trei căsătorii. Biserica face acest lucru pentru a nu lăsa pe cei care au divorţat şi trăiesc împreună, să viețuiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru a doua sau a treia cununie se solicită diespensa de la episcopul locului. A patra căsătorie este oprita cu desăvârşire în Biserica Ortodoxă.

Maslul

Taina Sfântului Maslu se savârşeşte în Biserica Ortodoxă pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiază pe învăţătura Sf. Apostol Iacov care spune: „Este cineva în suferinţă? Să se roage... Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii si să se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi, de va fi facut păcate, se vor ierta lui” (Iacob 5, 13-15). Numărul şapte are o semnificaţie simbolică deosebită: desăvârşire, plinătate, sfinţenie. La Taina Sfântului Maslu slujesc – în mod ideal – şapte preoţi, se citesc şapte evanghelii, şapte apostole, şapte rugăciuni.

Cei care participă la Sf. Maslu este bine să aducă puţin ulei care va fi sfinţit, apoi folosit la mâncare în cazul celor bolnavi sau la candela.
Pentru cei bolnavi, care nu pot veni la Biserică, se poate aduce o haină care va fi binecuvântată cu untdelemn sfinţit.

Hirotonia

Hirotonia (Preoţia) este o sfântă Taină a Bisericii, în care, prin punerea mâinilor şi rugăciunea arhiereului, se împărtăşeşte unor bărbaţi, ce s-au pregătit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti, şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire.

Taina Hirotoniei are trei trepte toate adeverite de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie şi bine cunoscute încă din vremea sfinților apostoli şi anume: diaconia, preoția şi arhieria. Potrivit treptei în care se află, primitorii Sfintei Preoții au puterea să săvârsească cele sfinte legate strâns de treapta preoției lor. Astfel, episcopul are puterea să săvârşească toate Sfintele Taine şi toate slujbele bisericeşti, îndeosebi de a hirotoni întru diacon, preot şi, împreună cu încă doi arhierei, întru arhiereu şi de a sfinți într-un sobor de arhierei, Sfântul şi Marele Mir. Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolică sau episcopală, deține plinătatea celor trei puteri: de a învăța, de a săvârşi cele sfinte şi de a conduce pe credincioşi pe calea mântuirii.

Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: învățătorească, sfinţitoare si de conducere, însă fără dreptul de a hirotoni şi de a sfinți Sfântul Mir şi Antimisul.

Diaconul este ajutător al preotului şi al episcopului, în întreita lor activitate, spre mântuirea credincioşilor, neputând săvârşi nici o Taină şi nici o Ierurgie.

Preotul este numit părinte pentru că, prin preoți, în Sfânta Taină a Botezului, am renăscut ca fii ai lui Dumnezeu; prin preoți, în Sfânta Taină a Împărtăşaniei primim hrana cerească (Trupul şi Sângele lui Hristos); în Sfânta Taină a Pocăinţei, prin ei primim iertare de păcate, iar în celelalte Sfinte Taine, primim darurile deosebite ale Sfântului Duh. Pe lângă aceasta, preoţii se roagă neîncetat pentru noi, ne învaţă, ne povățuiesc, ne mustră şi ne călăuzesc. Mai întâi de toate, ei ne sunt adevăraţi părinți duhovniceşti.

Cum ne adresăm feţelor bisericeşti:

preoţilor şi diaconilor – Preacucernice Părinte!
preoţilor şi diaconilor din cinul monahal – Preacuvioase Părinte!
episcopului – Preasfinţite Părinte!
mitropolitului – Înaltpreasfinţite Părinte!
patriarhului – Preafericite Părinte!